Second-preferred stock (acțiuni preferențiale de rang secund) reprezintă o categorie de acțiuni preferențiale care au drepturi inferioare față de o altă emisiune de acțiuni preferențiale, denumită de regulă first-preferred stock.
Mai exact, într-o structură de capital în care o companie are mai multe tipuri de acțiuni preferențiale, second-preferred stock se află pe un nivel inferior de prioritate atât în ceea ce privește plata dividendelor, cât și distribuirea activelor în cazul lichidării companiei.
Din perspectiva dividendelor, deținătorii de second-preferred stock vor primi dividende doar după ce obligațiile față de acționarii de first-preferred stock au fost îndeplinite integral. Dacă firma are profit insuficient pentru a acoperi toate dividendele preferențiale, deținătorii de rang secund pot să nu primească nimic, chiar dacă acțiunile lor sunt „preferențiale” față de acțiunile ordinare.
În cazul lichidării companiei, ordinea de plată este clară: creditorii sunt despăgubiți primii, urmați de deținătorii de first-preferred stock, apoi de cei de second-preferred stock, iar la final de acționarii ordinari. Astfel, second-preferred stock oferă o protecție mai bună decât acțiunile comune, dar mai slabă decât acțiunile preferențiale de rang superior.
Din punct de vedere investițional, aceste acțiuni tind să ofere un randament mai mare sub formă de dividend comparativ cu first-preferred stock, tocmai pentru a compensa riscul suplimentar. Ele sunt utilizate frecvent în structuri de finanțare mai complexe, unde companiile doresc flexibilitate în atragerea capitalului fără a dilua controlul acționarilor ordinari.
Pe scurt, second-preferred stock este un instrument hibrid: mai sigur decât acțiunile ordinare, dar mai riscant decât acțiunile preferențiale de rang superior, fiind atractiv pentru investitorii care acceptă un risc moderat în schimbul unui potențial venit mai ridicat.
Sursa: Dan Toma
