Costul orar mediu al forţei de muncă în întreaga economie (excluzând agricultura şi administraţia publică) în 2019 este estimat la 27,7 euro în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, şi de 31,4 euro în zona euro, conform datelor publicate marţi de Oficiul european pentru Statistică (Eurostat).
Totuşi, există diferenţe semnificative între statele membre, cele mai scăzute costuri orare ale forţei de muncă fiind înregistrate anul trecut în Bulgaria (şase euro), România (7,7 euro), Lituania (9,4 euro), Ungaria şi Letonia (ambele cu 9,9 euro), iar cele mai ridicate în Danemarca (44,7 euro), Luxemburg (41,6 euro), Belgia (40,5 euro), Franţa (36,6 euro), Olanda (36,4 euro), Suedia (36,3 euro), Germania (35,6 euro) şi Austria (34,7 euro).
În 2019, comparativ cu anul precedent, costul orar mediu al forţei de muncă în întreaga economie exprimat în euro a crescut 2,9% în UE şi cu 2,5% în zona euro.
În zona euro, cea mai mare creştere a fost înregistrată anul trecut în Slovacia (7,8%), Estonia (7,7%) şi Letonia (7,4%), iar cel mai redus ritm de creştere a fost în Malta (1%) şi Finlanda (1,4%).
Pentru statele membre din afara zonei euro, în 2019, cea mai mare creştere a costului orar mediu al forţei de muncă în întreaga economie exprimat în moneda naţională s-a înregistrat în România (13,1%) şi Bulgaria (11,7%), iar cel mai redus ritm de creştere a fost în Danemarca (1,9%) şi Suedia (2,2%).
În 2019, costul orar mediu al forţei de muncă în industrie era de 28,1 euro în UE şi de 34,1 euro în zona euro, în timp ce în construcţii era de 24,8 euro în UE şi de 28 euro în zona euro iar în servicii de 27,5 euro în UE şi de 30,4 în zona euro.
Este fascinant cum România și Bulgaria pot să atragă investiții prin costurile scăzute ale forței de muncă, iar acest avantaj competitiv poate stimula creșterea economică în regiunile mai puțin dezvoltate. Totuși, ca lucrător într-o astfel de economie, este esențial să te concentrezi pe dezvoltarea continuă a abilităților și pe adaptabilitatea în fața schimbărilor. În viitor, creșterea calității vieții și a salariilor va depinde nu doar de costurile mici, ci și de capacitatea de a inova și de a crește productivitatea. Într-un final, echilibrul între atractivitatea investițională și bunăstarea individuală va defini succesul durabil al unei economii.
