Raportul OCDE arată că munca nedeclarată rămâne extinsă în România, reducând veniturile fiscale și afectând direct protecția socială și stabilitatea pieței muncii.
În România, o parte semnificativă a activității economice continuă să se desfășoare în afara cadrului legal, iar acest lucru influențează direct modul în care sunt colectate taxele și cum sunt protejați angajații. Raportul „OCDE Economic Surveys: Romania 2026” subliniază că munca nedeclarată și salariile parțial ascunse rămân o problemă structurală, cu efecte vizibile asupra economiei și asupra populației active.
Documentul arată că fenomenul este mai răspândit decât în multe economii europene, ceea ce pune presiune suplimentară pe bugetele publice și pe funcționarea pieței muncii. În practică, o parte din veniturile generate în economie nu ajung să fie impozitate, ceea ce limitează resursele disponibile pentru servicii esențiale precum sănătatea sau pensiile.
Munca nedeclarată îmbracă mai multe forme. Uneori, angajații lucrează fără contract, alteori au un contract oficial, dar o parte din salariu nu este raportată. În acest din urmă caz, diferența este plătită direct, fără înregistrare fiscală, fenomen cunoscut în practică drept plată „în plic”.
OCDE indică faptul că acest tip de comportament apare mai ales acolo unde taxarea muncii este percepută ca ridicată, iar mecanismele de control nu sunt suficient de eficiente. În același timp, diferența dintre costul total suportat de angajator și suma netă primită de angajat contribuie la menținerea acestor practici.
Cele mai afectate domenii sunt agricultura, construcțiile și serviciile ocazionale. În zonele rurale, activitățile de subzistență și munca în cadrul familiilor sunt frecvent realizate fără înregistrare oficială. Un fenomen descris în raport ar putea fi rezumat simplu: „unde economia funcționează la limită, formalitatea devine opțională”, chiar dacă expresia nu reflectă cadrul legal.
Pentru angajați, consecințele sunt directe. Veniturile nedeclarate nu sunt luate în calcul la pensie, iar accesul la protecție socială devine limitat. În plus, în cazul unor conflicte de muncă, lipsa documentelor oficiale îngreunează dovedirea drepturilor salariale.
Raportul mai subliniază că lucrătorii din economia informală sunt mai expuși riscului de precaritate și excluziune socială, inclusiv în ceea ce privește asigurările medicale sau contribuțiile la sistemul de pensii.
La nivel economic, efectele se extind dincolo de angajați. Firmele care nu declară integral salariile pot reduce artificial costurile, ceea ce creează concurență neloială față de companiile care respectă regulile fiscale. În același timp, statul colectează mai puține venituri, iar acest lucru limitează investițiile în infrastructură și servicii publice.
De ce contează
Impactul nu este doar contabil, ci structural. O piață a muncii cu un nivel ridicat de informalitate funcționează cu dezechilibre persistente, în care o parte din activitate rămâne invizibilă pentru sistemul fiscal. Acest lucru afectează atât angajații, cât și mediul de afaceri.
Pentru angajați, diferența dintre un venit declarat și unul real poate însemna ani mai târziu o pensie mai mică și acces redus la protecție socială. Pentru economie, înseamnă resurse bugetare mai mici și o capacitate limitată de investiții publice.
OCDE recomandă modernizarea administrării fiscale, digitalizarea controalelor și metode mai eficiente de identificare a muncii nedeclarate, alături de măsuri care să încurajeze formalizarea locurilor de muncă. Fără astfel de ajustări, dezechilibrul dintre economia formală și cea informală riscă să rămână o constantă a pieței muncii din România.
