Anul trecut, în urma introducerii măsurilor de distanţare socială ca răspuns la pandemia de COVID-19, 12,3% dintre persoanele angajate cu vârsta între 15 şi 64 de ani din Uniunea Europeană lucrau în mod obişnuit de acasă, iar cea mai scăzută pondere a celor care munceau de acasă s-a înregistrat în Bulgaria (1,2%), Romania (2,5%), Croaţia (3,1%) şi Ungaria (3,6%), arată datele publicat de Oficiul European de Statistică (Eurostat).
În ultimul deceniu, ponderea persoanele angajate din Uniunea Europeană care lucrau în mod obişnuit de acasă a rămas constantă, la aproximativ 5%.
În anii precedenţi, ponderea lucrătorilor care desfăşurau activităţi independente şi declarau că lucrează de acasă a fost semnificativ mai ridicată decât ponderea angajaţilor în aceeaşi situaţie. Totuşi, decalajul a devenit mai redus în 2020 deoarece ponderea persoanele angajate care lucrau în mod obişnuit de acasă a crescut de la 3,2% în 2019 la 10,8%, în timp ce ponderea lucrătorilor care desfăşurau activităţi independente a crescut într-o măsură mult mai mică: de la 19,4% în 2019 la 22% în 2020.
Tendințe în funcție de vârstă
Există tendinţe diferite în funcţie de vârsta şi sexul angajaţilor care lucrează de acasă. În 2020, un procent mai ridicat de femei (13,2%) lucrau în mod obişnuit de acasă, faţă de bărbaţi (11,5%). Este mult mai puţin probabil ca oamenii mai tineri să lucreze de acasă, anul trecut doar 6,3% dintre cei cu vârsta între 15 şi 24 de ani declarau că lucrează de acasă, comparativ cu 13% dintre cei cu vârsta între 25 şi 49 de ani şi 12,4% dintre cei cu vârsta între 50 şi 64 de ani.
Finlanda este pe primul loc pe lista statelor membre UE pentru munca la domiciliu, 25,1% din angajaţi lucrând în mod obişnuit de acasă în 2020. Finlanda este urmată de Luxemburg (23,1%) şi Irlanda (21,5%). În contrast, cea mai scăzută pondere a celor care munceau de acasă s-a înregistrat anul trecut în Bulgaria (1,2%), Romania (2,5%), Croaţia (3,1%) şi Ungaria (3,6%).
Datele Eurostat sunt publicate cu ocazia celebrării în 17 mai a Zilei Internaţionale a Telecomunicaţiilor şi a Societăţii Informaţionale (ITU).
Observând că România se află printre țările cu cea mai scăzută rată de muncă de acasă în UE, este important să recunoaștem că flexibilitatea și accesibilitatea muncii remote pot aduce numeroase beneficii atât angajaților, cât și angajatorilor. Munca de acasă nu doar că îmbunătățește echilibrul dintre viața profesională și cea personală, dar poate și să sporească productivitatea și să reducă stresul asociat navetei zilnice. Este esențial să ne adaptăm continuu la noile modalități de lucru și să încurajăm politici care sprijină acest tip de flexibilitate pentru a nu rămâne în urma altor țări care adoptă rapid noile tendințe tehnologice și sociale. Învățând din exemplul țărilor precum Finlanda, putem îmbunătăți calitatea muncii și a vieții profesionale pentru mulți dintre noi.
