Alexandru Olea, un nume relativ necunoscut până acum câțiva ani, a reușit să devină unul dintre jucătorii de top în industria jocurilor de noroc din România. Deși pare o poveste clasică de succes, ascensiunea sa rapidă ascunde o rețea bine organizată de influențe și parteneriate strategice. Aceste legături, mai puțin transparente, includ personaje cheie precum frații Constantin și Gabriel Vlase, dar și colaboratori controversați din rândul instituțiilor de reglementare, cum ar fi Ion Valentin Tomescu.
Potrivit unor surse G4Media, Constantin Vlase, fratele lui Gabriel Vlase, șeful Serviciului de Informații Externe (SIE), este partener de afaceri cu Alexandru Olea. Cei doi controlează împreună firme precum AXC Imobiliare Development și Ace Property Estate, implicate în tranzacții imobiliare controversate. Frații Vlase nu se limitează însă doar la afaceri. Recent, cei doi au fost nașii de cununie și de botez ai lui Alexandru Olea, în cadrul unor ceremonii oficiate de controversatul arhiepiscop Teodosie, cunoscut pentru pozițiile sale pro-Kremlin. Deși Constantin Vlase și Alexandru Olea au declarat reporterilor că relația lor este una veche de prietenie și afaceri „perfect legale”, contextul parteneriatelor lor ridică semne serioase de întrebare.
Aceeași sursă dezvăluie că Ace Property Estate, compania deținută de Olea, Vlase și Elvis Petcu, fost membru al clanului Beinur, administrează 12 terenuri în Pădurea Comorova, o zonă de pe litoral aflată în plin proces de defrișare pentru dezvoltări imobiliare. Cu o cifră de afaceri zero în 2023, dar datorii de aproape 2 milioane de lei, firma pare să fie un paravan pentru activități obscure, în ciuda asigurărilor date de asociați.
Mai mult, parteneriatul dintre Olea și Vlase nu se limitează la litoral. În municipiul Bacău, firma AXC Imobiliare Development, deținută de cei doi, administrează alte 5 terenuri care însumează 6,5 hectare.
Deși această firmă a raportat un profit modest de aproximativ 35.000 de euro în 2023, datoriile uriașe de aproape 1 milion de euro și lipsa angajaților creează o imagine clară a unor afaceri greu de explicat. Frații Vlase nu sunt la prima controversă. Gabriel Vlase, șeful SIE, a fost implicat de-a lungul timpului în scandaluri de plagiat și tranzacții imobiliare suspecte. În timpul mandatului său, a efectuat vânzări de milioane de euro prin intermediul firmelor sale, evitând includerea acestora în declarațiile de avere, întrucât legea nu impune declararea tranzacțiilor efectuate prin societăți comerciale. În declarația sa de avere, apare însă un împrumut de 45.000 de euro primit de la fratele său Constantin, o sumă care ridică întrebări despre sursa exactă a acestor fonduri.
Un alt element esențial al succesului lui Alexandru Olea este legătura sa cu Ion Valentin Tomescu, funcționar al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN). Tomescu, care și-a început cariera ca angajat al Primăriei Agigea, a urcat rapid în ierarhia ONJN, deși prestațiile sale profesionale ridică semne de întrebare. La un concurs organizat de Direcția Antifraudă Constanța, Tomescu a obținut doar nota 4,5, conform rezultatelor publicate pe site-ul instituției. Totuși, sprijinul primit de la fostul său șef, Sorin Pocora, i-a asigurat o ascensiune rapidă. Pocora, fost inspector și șef serviciu la Constanța, a fost promovat la București, iar Tomescu i-a preluat funcția în teritoriu.
Relația dintre Pocora și Tomescu pare să fi avut un impact semnificativ asupra protecției de care Olea s-a bucurat. Martorii povestesc că la petreceri organizate de Olea (probabil aceleași unde conform surselor citate au participat și frații Vlase), Tomescu s-a lăudat deschis cu influența sa, afirmând că „știe cum să-l scoată din orice necaz”. Această legătură a fost deosebit de convenabilă pentru Olea, a cărui companie, Magnum Games, a înregistrat în trecut performanțe financiare discutabile, cum ar fi cifra de afaceri de 30-40 de milioane de lei în 2019-2020, cu un singur angajat.
Cea mai intrigantă piesă din acest puzzle rămâne sediul firmei Magnum Games, nucleul imperiului lui Alexandru Olea. Deși compania raportează o cifră de afaceri de aproape 200 de milioane de lei, sediul oficial declarat este descris de vecini drept un „garaj dezafectat”. Lipsa de activitate la această locație sugerează că adevăratele operațiuni sunt conduse din alte locuri, ferite de priviri curioase. Datele financiare publicate la ANAF arată și alte anomalii: ani întregi cu profituri mari, dar cu un număr minim de angajați sau chiar un singur angajat. De asemenea, în 2020, firma a declarat pierderi de 18 milioane de lei, evitând astfel plata unor impozite semnificative.
La Strada Celulozei, Nr. 5, Constanța, mai multe firme sunt înregistrate, inclusiv:
Gazoil Trade SRL, cu o cifră de afaceri de 2.449.750 RON, un profit net de 2.322.454 RON, și un singur angajat. Remat Eurosteel SRL, cu un profit net de 5.117.890 RON și doar 4 angajați. Eurostar Transcompany SRL, cu o cifră de afaceri de 1.445.700 RON, un profit net de 153.955 RON, și legături cu Constantin Vlase, fratele șefului Serviciului de Informații Externe (SIE) din România, ceea ce ridică întrebări suplimentare cu privire la influența și conexiunile de la nivel înal.
Concentrarea acestor firme cu activități în domeniul deșeurilor și transport, combinate cu legăturile dintre conducătorii lor, sugerează posibile tranzacții fictive între entități pentru a masca fluxurile financiare și a redistribui fondurile în mod neclar. Numărul mic de angajați raportat la profitabilitatea mare poate indica utilizarea unor practici contabile discutabile sau tranzacții de fațadă pentru a justifica cifrele raportate. De asemenea, implicarea lui Constantin Vlase într-o firmă cu profituri și tranzacții legate de celelalte entități de la aceeași adresă ridică întrebări legate de posibile influențe politice sau conexiuni care ar facilita operațiuni ascunse.
Un alt aspect demn de menționat este caracterul comun al adresei, care sugerează posibilitatea unei structuri de tip „cutie poștală”. La Strada Celulozei, Nr. 5, mai multe firme par să funcționeze doar pe hârtie, cu activități declarate dar greu de verificat pe teren. Utilizarea aceluiași spațiu pentru entități cu cifre de afaceri ridicate și profituri semnificative ridică suspiciuni asupra modului în care fluxurile financiare sunt dirijate și raportate. Astfel de configurații sunt frecvente în schemele de evaziune fiscală și spălare de bani, unde rețeaua de firme interconectate poate dispersa fondurile pentru a îngreuna depistarea circuitelor financiare ilicite. Implicarea persoanelor cu legături politice sau în instituții cheie subliniază necesitatea unor investigații aprofundate pentru clarificarea acestor aspecte.
Astfel, Alexandru Olea pare mai degrabă o piesă într-un joc mai mare, coordonat de o rețea bine organizată care combină influențele fraților Vlase, protecția oferită de Tomescu și Pocora, și asocieri cu persoane controversate precum Elvis Petcu. Cu sprijin din partea ONJN și o rețea de relații care pare să fenteze legea, afacerea sa prosperă fără obstacole reale. Olea este portretizat nu ca un antreprenor de succes, ci mai degrabă ca o marionetă a unei mașinării complexe, construită pe influență, opacitate și interese bine orchestrate.
