Divortul Marii Britanii de Uniunea Europeana lasa un gol in finantele comunitare. Acum, mai marii Europei incearca sa gaseasca solutii.
Presedintele Consiliului European, belgianul Charles Michel, crede ca veniturile U.E. ar putea fi completate printr-o taxa pe materialele plastice, precum si cu bani din comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon. Noua taxa pe plastic si schema extinsa pentru carbon, care se va aplica si in domeniul transporturilor, ar urma sa aduca maximum 15 miliarde de euro anual.
Pentru perioada 2021-2027, Michel a propus un buget de 1,074% din Produsul Intern Brut, ceea ce inseamna aproape 1100 de miliarde de euro. Propunerea va fi analizata la summit-ul de urgenta al liderilor europeni, care va avea loc pe 20 februarie. De notat, ca in toate variantele de buget multianual care circula acum, fondurile de coeziune – de care beneficiaza si Romania – ar urma sa fie reduse. Acesti bani sunt destinati tarilor mai sarace ale Uniunii, pentru a recupera decalajul de dezvoltare economica, fata de regiunile si statele comunitare prospere.
Se relanseaza ideea conditionarii banilor europeni de respectarea statului de drept
Presedintele Consiliului a mai propus ca in cazul in care o tara a Uniunii inregistreaza derapaje de la respectarea normelor statului de drept, fondurile europene sa-i fie taiate. In colimator sunt Ungaria si Polonia, acuzate de Bruxelles ca incalca principiile democratice, dar, de-alungul timpului, s-a vorbit in context si despre Romania, in vremea PSD-ului.
Dupa plecarea britanicilor, bugetul anual al Uniuniii Europene e in minus cu peste 10 miliarde de euro, Regatul Unit fiind al doilea mare contributor, dupa Germania. De altfel, marii contributori – Germania, Olanda, Austria, Suedia si Danemarca – se opun unui buget de peste 1% din PIB. Parlamentul European a avansat un buget de 1,3 la suta din Produsul Intern Brut.
M.Vasiliu
Introducerea unei taxe pe plastic și extinderea schemei de carbon, deși inițial întâmpinate cu scepticism, s-au dovedit a fi soluții viabile și necesare pentru a răspunde deficitului financiar al Uniunii Europene după Brexit. A fost surprinzător să observ cum această măsură nu doar că a contribuit semnificativ la completarea bugetului comunitar, dar a și stimulat inovația în industrii pentru a găsi alternative ecologice la plastic, transformând provocarea într-o oportunitate de dezvoltare durabilă. În același timp, aplicabilitatea schemei de carbon la sectorul transporturilor a accelerat tranziția către surse de energie regenerabilă, încurajând mai multe state membre să investească în tehnologii verzi. Astfel, chiar dacă initial părea un compromis dur, această politică fiscală arată cum măsurile ecologice pot îmbunătăți nu doar economia, ci și calitatea vieții.
